frig care pătrunde în oase
în carne în inimă
îmi îngheață privirea ca
un val încremenit deasupra
țărmului
scotocesc printre întrebări
prind cuvintele și le scot
din pântecul iernii
oare ce faci
gândul la tine mă înfășoară
ca o haină groasă
dezmierd amintirea ta ca pe
o pisică pufoasă
ziua se prelinge pe pământ
și îngheață
alunec pe gheața orelor
și visez că ajung tot mai
aproape de tine
atât de aproape încât respirația
mea să aburească oglinda inimii tale.