M-ai rătăcit prin mii de primăveri
Și m-ai abandonat prin țări străine
E prea târziu, acum e deja ieri
Și nici nu știu dac-am mai fost și mâine.

Nu e nici timp trecut și nici prezent
Când viitorul zace în ruine
Iar eu încerc să par total absent:
E deja ieri, și-am fost vreodată mâine.

Am fost odată-n viitor cândva,
Un trup ce-și înfrunta propriile oase
Și-un suflet care încă mai spera
Că timpul liniar, vai, sucombase!

E deja ieri și ieri e tot ce am
Și cu o maximă acuratețe,
Mă conformez acestui strict program
De tinerețe, fără bătrânețe.

Unde trăiesc, trecutul nu există
Iar vitorul e doar o poveste,
Prezentu-i varianta optimistă
"A fi" se mai conjugă doar prin" este".

M-am rătăcit, gramatical, prin timpuri
Cu o mașină-a timpului stricată,
Când mă vei regăsi prin anotimpuri,
E deja ieri și mâine-a fost odată!