Pe coardele copacilor pădurii
Zac inelușe mici și doar te clatini
Cum numai ea, de-a datinilor cătini
Cu lacrima în ochi, certam de-a zgurii.

De m-ai trădat, în scurtele gri datini
Sfântul Andei va ști și-n cerul gurii
N-ar da de stele-aprinse, numai murii
Ce se-ncâlcesc prin mine-n trup sau platini.

Dar nu privesc-napoi, mă ceartă maga
Când părul mi-l retrag, în mute frici
În sân, țin aur gros, urechii fraga

Și-n oase sunt atâtea cicatrici.
Dar, cu catrința neagră fug, mi-e Blaga
Să mă ascundă Lancrămul, de-aici.


30.11.2022