agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-12-03 | |
Navigând între timpuri fragile peste lumi în conflict,
când putem măsura dorul doar prin depărtări și absențe, când nicio realitate nu rămâne îndeajuns înțeleasă, când sufletele contemporane au devenit matrioșce, când instituțiile ajung tiruri mergând pe contrasens, când ideologiile curăță asemenea ultimului duș la Auschwitz sau a unei spovedanii din penitenciarul Pitești și exportă război, proteste, fake-news, rezistență, activism, terorism, fanatism, misoginism, naționalism și alte „isme”, când dorința de-a emigra devine bolidul cu frânele rupte gonind cu viteză maximă la ore de vârf, când alegem să iubim după planuri nepricepute duse prea repede către stele prin plămâni digitali, când vrem să fim simultan eroi, antreprenori, erudiți și meditativi, și dorim să părem tuturor nice, cool, geek și hipster, când nu mai calculăm decât ce avem de pierdut, când inamicii s-au transformat în customer service... * În aceste vremuri mult prea rapide, aleg să vorbesc cu celălalt nu dialectici ale înțelepciunii pe hârtie ori ale singurătății, iar poemul devine ondulația neobosită de la rărunchi către stele, fiind preocupat de-a spune ce nu știu pentru a rămâne angajat unicului mod rezonabil de-a pretinde că nu cunosc dinainte ziua de mâine, de-a fi sufletul ce înaintează într-o periculoasă curbură între adevăr absurd amintire excludere... Acum... totul devine ambiguitate generativă, colaborare, simultaneitate explozivă, idealism peste balcanizarea inimii, ironie peste sinceritate, întoarcerea precaută dincolo de meta- narativul negru al razelor cu răspuns timid-optimist tragediei, juxtapunere, repoziționare de niciunde pe cerul interior al unui filament perfect în fața ochilor nimănui și-a inimilor tuturor. * Mă întorc mereu pe coordonatele galaxie - mamă – memorie, scrisul rămâne unicul mod de-a fi în cetate, sculptând cu dalta speranței marmura de revoltă-autenticitate. În loc de-o euforie așa-zis universală ce ne inundă canalele de biți pentru întreaga noastră ziuă de trudă, navighez către o speranță mică dată de-o cometă îndepărtată spre o cale de-a învăța să fim împreună dar să ne judecăm singuri făcând glume de noi înșine pentru nesfârșitele noastre greșeli întru speranță și duioșie prin jocul inimilor noastre cu dragostea, moartea, astrele.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate