agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1618 .



Acum, când se lasă iarnă
poezie [ ]
Trădarea (72)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Danaia ]

2022-12-04  |     | 



Și noi tot aprindem luminile. Nu înțelegem de unde atâta ceață? Și cum de-am ajuns să bâjbâim prin locuri atât de cunoscute, din noi înșine nu prea de mult desprinse? Cineva ne-a smuls pesemne dintr-ale noastre, căpcăunul ce sălașluiește undeva în afara sentimentului: la voia întâmplării, ne-a scăpat hăt departe! Și îmi stă pe limbă să-ți zic: Ține-mi inima, drumul așa de sinuos al meu către mine, până la prima răsucire ține-o bine!

Dar noi orbecăim, săraci lipiți pe proprietăți inalienabile sfădindu-ne... cum că mâna mea nu e a mea, cum că țipătul tău nu din mine s-a-ntrupat

Desculță și alta într-ale ninsorii mă făceam mă fac în năprasnicul dor cu râvnă tot ce-mi aținea aține Calea ștergeam... șterg nemaisimțind cum din mine rupeam rup...

Irecuperabili, am dat iar să înțelegem. Lipsa de contur a realului. Felul fantomatic de a ne perinda siluetele. De a ne ciocni cu un soi de zumzet electric expirat. De a nu ne da seama. De a trece unul prin altul. Ca prin nimic... În pâlpâirea cețoasă a unei camere. A unei case. A unui noi atât de opac... Cum nu mai era de ajuns să rostești cu dicție pentru a institui fie și truda invizibilă a furnicii, mușuroiu-i imaginar, blândele ploi cu mireasma lor de praf aurit

...am orbecăit... ne-am iluzionat ne-am iluzionat nu ne-am mai.


... singurul loc neinfestat... tastatura din care țâșnesc litere, fotoni ai genezei bezna botezându-ne-o.


.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!