Un tânăr brad, vădit îngrijorat,
îi spune unui pin de-același leat:

„Deși noi suntem neamuri,
tu ai mai multe ramuri
ce par neregulate
și, din păcate,
ai scoarța tot mai groasă,
chiar scârboasă,
tulpina nu-ți mai crește drept,
în plus, nu că mă dau deștept,
să știi, măi dragă vere,
tu nu ai bune maniere,
că-nțepi cu frunzele cam rău;
acesta-i obiceiul tău!”

Pe loc răspunse pinul: „Ai dreptate,
aproape în totalitate,
eu sunt mai strâmb, iar tu, de-o vreme, crești
perfect de drept și ești
cu frunzele mai fine,
deci nu înțepi pe-oricine.
E clar că, dintre conifere,
ai cele mai frumoase maniere!
Dar, înainte de Crăciun
(regret că trebuie să-ți spun),
posibil e să fii tăiat,
cioplit și, după Sărbători, uscat.
Eu, pentru că sunt mai urât,
voi fi lăsat în pace,-ncât
voi dăinui prin vreme, fericit,
adică netăiat și necioplit!”

Morala-i pe mai multe paliere:
Când ești un tânăr harnic, în putere
și drept te-nalți în viață spre un post,
să știi că poate „să te taie”-un prost.
Mai află: Creșterea armonioasă
nu valorează cât o „scoarță” groasă.
Și, în aceeași notă pesimistă,
rezultă că, ades, mai mult rezistă
la greutăți cei fără inhibiții
și fără maniere – neciopliții.