a uitat de-aripile ce-au mângâiat vântul,

vântul,

nici el nu mai poartă frunzele-n păr, - mirese tolănite-n iarba suplă,

iarba,

nici ea nu mai numără stele, nu-și spală capul în nori,

firu-i

lipit de urechea pământului ascultă lniștea de după liniște, probabil

mâne va ninge

molcom

lin

și alb

alb, la o margine de pădure, va ninge, iar

dintele ursoaicei

înfipt în pulpa copacului va făta din nou doi, trei ursuleți

neputincioși, fără blană și

orbi, dar

nu va fi o problemă, alăptați până la a doua primăvară

vor crește foarte foarte repede

ca-ntotdeauna