Numai la noi
Prețul unei amăgiri ciudate
Apărută din senin, în noapte,
Se împarte trist la doi.

Căzând în vraja unei inimi desuete
Tu, un rod al timpilor de-acum,
Ți-ai înrădăcinat iubirea într-un vis antíc, cu plete,
Ce-l știam din moși străbuni.

Visul- ah, visul! Și ce căutare
ÃŽn privirea ta cea care
S-a izbit de duhul meu...
Un cântec perimat
Pentru soarele acum uitat,
Acesta a fost crezul meu.

Și totuși e de-admis
Că speram că n-ai fost vis,
Am avut o liră fină
Izvorând atomi celești
Din cea mai candidă lumină...
Ce ai fost? Nu știu, nu ești.