nici reavăn aer flori nu mai respiră
că în grădini e-n floare de murit
corola-n geam tot nefiinţă-i, liră
cerneala ce-o trezeşti din infinit.
pustia-i haz şi iarnă de satiră
necazul râde-n al hârtiei rit,
nici reavăn aer flori nu mai respiră
că în grădini e-n floare de murit.
ca de infern de neauă fulg nu-i spiră
zăpezile de azi sunt doar un mit
de paşii mei în zloate urmărit
fiori las urmei pe-a spinării şiră
nici reavăn aer flori nu mai respiră.