într-o noapte am visat după ușa morții

copiii întunericului își lăsau sandalele afară la intrarea în templu
clipiri răsuciri de vii între întrebări și răspunsuri ce nasc alte întrebări și nu răspunsuri
umbra lor lumină și culoare rămâne la intrare
sandalele lucind a clorofilă și mucegai în așteptare
când au ieșit au ieșit bătrâni
dureri rostogolite căzute din riduri adânci vor scăpa în lume
rugăciuni și blesteme albe vor împânzi atomi și miere
copiii bătrâni ai întunericului trăiesc etern sub steaua dublă din craniul unui templu
căzut într-un genunchi
al creației
ușa se închide

inima mea stă la marginea unei fiole de sânge
la analize au ieșit amintiri trăite de morți

o năframă a zorilor mai poate aștepta
ușa dintre vise se deschide
undeva în copilăria mea ninge
zâmbetul mamei e soare după nori
după ușa morții