îngeri care pleacă cu un
rest de viață în palme
întuneric greu și opac
ca un zid gros de care
se izbește lumina
nu poate trece
închisă între pereți de beznă
raza de speranță moare
încet dar sigur
agonie a glasului care cheamă
strigă în ajutor
fluturi albi cu aripile
răstignite în noapte
zbor frânt
lovitura sorții
lovitură de pumnal înfipt
în miezul inimii
sângele alb de înger mânjește
petalele vieții
moartea se întinde ca o
caracatiță
prinde între tentacule copilul
care sângerează cu lacrimi.