Azi mă-mbăt cu tot ce mă învinge.
Orice flacără murdară lumina tinereții stinge.
Însă sub a nopții insistență
Înțelesurile toate-mi tac. Absență.

Mă spovedesc de aparențe
Și plutesc în chintesențe:
Trist zac îmbătat în cea mai minunată vară
În care mor dorințele și suferințele,
În care fericirea zace nesupusă
Legii cugetului ce o simt acum răpusă;
Mă îmbăt cu-acest mister,
Plouă trist extazul
Fericirilor ce des îmi pier.

Vesel în întuneric
Flacăra îmi arde:
Flacără a stingerii,
Răbufnire a învingerii,
Antagonism perfect,
Chintesență,
Inspirată de a mea absență.
Mă înec în imperfect.