ÃŽmi complic iar existenta
Căutându-mi chintesența-
Filosofez doar nebunii,
Kilograme-ntregi de poezii.

Ironic sau neironic,
Drumul mi-e mereu deschis
Și vă spun nu! Nu-i un vis,
Un poet e-n slove vornic.

Cum o candelă târzie
Se-mpletește-n aurie
Stea nemărginită
Așa și dragostea-mi nedefinită
În cuvinte se-nfiripă.

Că-s de-amor sau de tristețe,
Poemele renasc noblețe-
Arta cuvântului respiră
Veacul vecilor cântat în liră.

Mereu cuprins de deznădejdi de ești,
Viața sfântă n-o uita-
Asta este taina mea:
Prin cuvânt te mântuiești.