o fată frumoasă mă smulge efectiv
de pe buzele sale și lasă urme de rană & ruj
pe masa din bucătărie
mă trezesc cu valizele făcute în tărâmul limbo &
aștept perpetuu într-un aeroport din care
nu încerc să prind avionul spre altundeva

mijlocul săptămânii pare sfârșitul lumii
iar durerea nici nu a început încă

◇
câțiva ani buni mi-ai dăruit o viață nepurtată
pot să jur că fecioara maria
ți-a șoptit cum să o trăim într-un vis
pe care l-ai avut când te mângâiam pe spate

am fost orb
dar acum pot vedea clar întunericul
ai zburat tot mai des fără mine în vacanță &
te-ai regăsit singură în paradis
iar eu am stat acasă să-mi petrec
puțin timp cu mine însumi în apartamentul tău &
am rămas captiv în doi

adevărat că am chiulit și am fumat în baie cu băieții
când a fost cazul să strâng ceva din jurul meu
însă mereu am vrut să te văd fericită &
uite că am reușit în sfârșit să devin
totceți-aidoritmereudecarenumaiainevoie

am crescut demoni de mici în cuști gingașe
crezând că te protejez de gheare &
am ajuns pasiv-agresiv în culcușul tău
ca un motan răsfățat cu jobenul peticit
care de fapt se smiorcăie pe sub mustăți &
m-am transformat treptat în străinul
ce îți râvnește acceptarea
fără a te cunoaște când ucizi

când m-am anturat cu bombardierii
dezgropam bărbatul pe care îl căutai cu disperare &
știam că nu o să te simți mai femeie
odată ce îl primești
scos de sub același preș sub care cu mâna mea
am îndesat defectele tale peste lipsurile mele &
mi-am trăit iluzia pentru amândoi

căutându-ne absolutul ai uitat cum să
te bucuri de frumoasele noastre nimicuri
dar te rog să nu uiți că eu
nu am fost vreodată prea obosit
să te adorm ca cel mai responsabil tătic &
să îți spun că ești iubită


lăsam apoi capul pe somnul tău
ca pe o pernă a cuvintelor ce dor
numărându-ți bătăile inimii până la sfârșit și înapoi
iar ca să pot ațipi puțin mă chirceam &
îmi făceam fantezii cum te pătrund turbat
iar tu mă adori măcar de data asta &
toate celelalte orgasme din lume
bat cu pumnul în pereți din vecini
să mai terminăm în plm cu gălăgia

mai bine că m-ai scos la aer
dacă eram așa închis în mine &
iartă-mă pentru tot ce nu ți-am spus
care te-a făcut să mă iubești mai puțin

un gând bizar te bântuie
când te uiți la seriale scary &
ți se pare că îmi vezi căpățâna
deasupra televizorului
ca în capra cu trei iezi doar că
pe corpul din sufragerie &
te sperii că mai demult m-ai luat de trofeu
dar să știi că n-ai de ce să te temi
fiindcă ne-am promis să fim suflete pereche &
oricând am fost lângă tine am făcut-o din drag

ești mai curajoasă decât hip-hop-ul anilor ‘90
ne-ai salvat pe amândoi de la un battle
pe negativ boom bap
scuipat la cald când nu se mai poartă haine largi
ci mom jeans
iar viitorul lucește pe țeava unui smith & wesson
◇
nu regret nici o clipă în care am putut să te ating
într-atâtea feluri
maximul meu nu a mai fost suficient
dar abia începeam să-ți dau totul &
oricine știe că asta durează până la moarte

mi-e doar greu să accept că
am ieșit amândoi împușcați din învălmășeală &
că adevărul dezolant e singurul poem decent
pe care ți-l pot oferi lângă sufletul meu
la timpul trecut.