Când mă dor marginile care îmi cresc
De-a lungul degetelor le mușc
Să le prefac în câmpii.

Lipsite de sfârcul de carne ce-l scuip
Pot atinge mai ușor, fără durere,
Tastele care adaugă litere
Cuvintelor nesfârșite.

Și astfel compun lanuri întregi de margini
Pe care le prefac în amintiri pentru
Cei care nu au visat tăceri
În care dorm peștii.

Este la fel ca atunci când desculț
Îmi era atât de bine călcând pământul
Nu pentru că plecam de acasă,
Ci pentru că plecam spre
A mă întoarce acolo.

Așa că, de fiece dată în care mușc
Din pilea ce-mi crește de-a lungul degetelor
Îmi dau voi cuvintelor să devină
Lovituri în tastele laptop-ului,
Literelor ce acestea le poartă.

Și continui să mușc margini moarte de câmpii
Care îmi cresc de-a lungul unghiilor
Și le scuip pentru că mă dor.