De un ceas te aștept
soarele a plecat din gutuie
valuri ca gingiile plimbă-și saliva
numai numai numai

eu cu tine
rostogoleam prin nisip
ani perle până la urma
când ai plecat la mai bine

nu știu dacă ai ajuns și unde
ești un fir de iarbă
măcinat între degete
de care apele vor să mă spele pînă la os

parcă așa ai fi spus:
tu dacă erai ai fi fost nevăzut
așa cum latră pe coastă
un câine fără miros