Este fericire
Când se plimbă sentimentele
Cu o adiere caldă
Până în vârful unui brad
Deoarece acolo nu șovăie
Să cheme curiozitatea
Cui îl inspiră pe "mândrul" brad
Și să numească asta dragoste
Iubirea începe până a fi
De natură sau de stil
Până când prinde rădăcini
Unde a găsit pe cineva
Care are rădăcina în cultură
Aceasta îi dă încrederea pierdută
După pierderea inocenței copilăriei
Și visele sunt combustibil
De încredere în sine
Obținută prin susținere reciprocă
Cu natura contemplată
expunându-se oricând
inspirație de a se susține
cu ceilalți oameni
la fel cum se susțin arborii
în fața vântului puternic când
sunt mai mulți la un loc
Chiar și vântul puternic
Simțindu-se ca o adiere
Pe care sentimentul o cere