agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-02-05 | |
Iubito picură noaptea și tu ce faci Donna Lisa
oare mai dormi regino de pe tabla de șah uite cât de ușor dormi femeile pot dormi noaptea ca niște copii nu toate se odihnesc și pentru bărbați sunt și femei ce devin freș doar pentru femei nu-i înțeleg pe bărbați oricât s-ar mârâi că-i știu ca pe niște cai breji Să zicem că tu oricare ai fi dormi la ora cinci înspre zori vezi ce crezi ce auzi ce pipăi din amintiri în vis ai chiar unele revelații cu turnuri ascuțite pășești spre aventurile bărbatului rege precum Cenușăreasa-n palat Ceea ce mai citești te ajută să urci pe necunoscutele trepte pe coridoare parcurse în fugă auzi vals Oriîncotro te-ai îndrepta atât de grăbit nu te supăra Nu este bestie acel om v-ați speriat e doar nebunul tău care te-a dezamăgit te-a jignit repetat și-a căzut dintr-o inutilă ieșire într-o prea mare dizgrație Lasă trupul în pace nu te fâțâi ești acum lemn rotunjimile tale sunt cum sunt dă-le pace zveltețea altora se capătă zilnic metodic atunci când dorm toate femeile se cred îngeri nu ți-l oglindi — îți faci selfie prea deseori — este un trup cumsecade și el ești protejată dormi în pat și nu pe stânci nu vine mareea să-ți intre în viață mai bine că ești orice femeie iubită pentru simplul fapt că meriți să fii apreciată de cineva și în transă cât ai suferit tu începi treptat pe pandemie să înțelegi și suferința altora nu fi îndrăgostită-n exces doar de tine și-o rudă de tine și o idee prea obsedantă vă vedeți vă auziți vă irită ceilalți asta e dormiți vă iubiți chiar dacă nu-i decât mama mama voastră vie sau moartă pe când la noi bărbații intervine deseori sticla tot nu credem ca proștii în Dumnezeul femeii ci în diavolii ei privim existența în stilul adormirii conștiinței cât mai iuți la serviciu suntem ziua iar noaptea.... butuci ardei umpluți întindem niște degete brațe picioare numai către idealuri uneori cu chip de femeie pierdute sau prețuite-n prezent constatăm că am pierdut poziții întregi așteptăm hăuituirea din urmă să ne clătinăm pălmuiți de destin La nimeni sfânt pe lume nu ne mai rugăm căci femeia e singurul reper ce ne mântuie și ne chinuie regina zbaterii noastre pe tabla de șah regina de alb
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate