agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-02-06 | |
Mai dă deoparte egoismul, nouă
Cei ce-aspirăm la palma ta, codașa Să ne atingă, prin asprimi, și fașa Tu stai, sunt bebe, cubitus de rouă. Mi-e diamantul ce-l țin sub genunche El te-a împiedicat să-mi dai, de ușă Dar nici nu te-aș primi, cu corcodușă Sunt strugurei prea mici, făcuți mănunche. Dac-aș fi vrut să îți mai țin cămașa De prin apret, împăturită-n două M-aș fi făcut din umeri, iar, că plouă Ca printr-un cort, mult prea bombat, la Oașa. Și stau... Pun versuri cum suprind promesa Ca și când faci fiertură pentru proști În mintea mea ești tu, o stea din oști Mai curăță-i, cu mătura, prințesa! Mi-e diamantul ce-l țin sub genunche El te-a împiedicat să-mi dai, de ușă În capul meu, am stele și-o ”căpușă” Să mă iubesc mai mult, ca din rărunche. Căci rece ești, un sloi venit cu vara Să-mi coasă, iar, cămașa, din dulapuri Eu te-aș iubi, printre bâtlani și papuri Dar, nu ajung, la tine, nici cu scara! Mai merg cu grădinarul, înspre vișini Să aflu, în secretele grădinii Și-atunci din antecameră, toți spinii Ce nu te prind, nici de ai da să leșini... În mături, prind păduchii roz și roșii Ce mi s-au prins prin curte, între flori În capul meu, sunt mii de Sărbători Și-un clopot, ce mai bate, cu cocoșii... Sunt veche? Sunt spus vechi și sunt stejar? Te păcălește umeda mea spusă... Dar te iubesc, cum musul pe la musă Și cum e ghinda, bună, la stejar. Dar te-ai burni, mansarda te sărută Mai dă spre stele, parcă ți-s mătușă De n-aș mai fi spre tine cățelușă Tu mă gândești hingher, un bou de plută. Cu mușcătura proaspătă, prin oase Cu un vaccin, de Husky, tu rezolvi Dar ce te faci, în apă, mă dizolvi Precum medicament, iubiri frumoase. Deci, haide, curăță mansarda asta! Căci prea multă zăpadă, pe cornișă! Mătuși și unchi și frați (chiar și de nișă) Să nu ne vadă reciprocități, năpasta. Sunt zgărzi de dor, în umbra mea, întreagă În punți, nu vreau să trec și-n băutură Deci ziua mea curată mi-e în gură Ca un boboc de trandafir, ce leagă. * Căci, dacă în trecut, sunt ani de zile Tu vezi, trecutul e făcut, din ani! La fel cum dragostea, atinge, de-a bâtlani Omătu-i proaspăt, miere de albine. Dar ce să faci? Cu mine? De iubirea-mi Mai vindecă-mi pământul, când pășești... Să-mi iei, din oase, anii pământești Din aripi ce pierdut-am, în mulțimea-mi? Și tot așa, trecute-s punți, ravene Ape sărate, apele mai dulci La fel cum periat e, sânii dulci Nu s-or simți, prin anii de fosfene. Căci sinele se-ntoarce când regretă Și-ai vrea să-ți mai întoarcă un sărut Dar nu te-ncrede-n oameni, în șezut Ce au uitat cum e să fii egretă. Când propriul căpătâi nu o să-ți vadă Și el nu te sărută, cum o meriți, Tu să nu plângi, cămeșii, iute, feri-ți! Păstrează-l, sânul dalb, frumos îți șadă. Și stau... Pun versuri cum suprind, adesea Ca și când faci fiertură pentru ghimpi; În mintea mea pășești în contratimpi Mai curăță din gânduri (fesfesea!). * Curată și frumoasă, case, `istea! Am auzit că au o fată-n casă... Așa vorbea o insă (cam ciudoasă) Scriind bătrână, cum vedea, cu cinstea. Din dinții ei, se-aud numai sudalme Dar basmul ei și-l știe, către stradă Rămân poeții, umbra, iar, să-i vadă Și stelele o bat, prea mari, dar calme... Și-atunci ce de folos egretei, fapte Și nici stejarul, scapătă sub lună... Dar ea e singură, un ”noapte bună” Sieși să-și spună, prin cămăși de noapte.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate