Aș vrea să-ți dau o pasăre, cu gene
Ce înserează, jos, la mine-n inimi
La ochi, mi-s pânze, țesături de minimi
Urdori sau lacrimi,-amestecă din pene...

Căci te iubesc și de ador, `mărinimi!
Alămuri, am scântei și foc, da-n ghene
Să nu se-arunce sufletu-mi, cu lene
Căci sunt prea tristă... lumea mea, te sprijini.

Dă la o parte, din cortina groasă
Ca să se vadă părul de castană
Și ochii ce te cer, lacrima-apoasă

Ce te întoarnă ca pe lapte-n cană.
Mi-e, iar, sprânceană neagră și prea groasă
Când îmi usuc din umăr lângă dană.