E-atâta basmul vis la sobei gură
Că răul tot a adormit cu bine
Şi nu mai desenează hău în tine,
Iubirea curge veselă, augură.

Dar nu amorul cu pierzanii vine
Acel ce fierbe dragostea în ură
Ci inimi dezvelind lumină pură
Infernul de se leapădă de sine.

Lăuntricul ne mângâie copilul
Ce a rămas în noi din timpul blând
Când din divin nu ne trăiam exilul.

Dar a poveştilor licoare bând
Şi azi mai stă în pieptul nostru trilul
Iar din văzduh de haz necoborând.