Udai pe sânge-al liniştii urcuşul
Tu, lacrimă de inimă femeie
În clipa ce cu bine se încheie
La tine-n piele albă-mi duc arcuşul.

Acolo despre sacru cânt idee
Atingeri ţin în palmelor căuşul
În gura lumii bag de veci căluşul
Alung tumult din ÅŸoapta ta mereie.

Aşa eşti tu zidită să-mi fii muză
Că nu întruna te aud deşi
Şi îngerul de erezii m-acuză.

Ades în raiuri intru spre-a ieşi
Şi mult zadar peniţei am pe buză...
La moartea nopţii adevăru-i şi.