Ca pasărea în aer de frumoasă
Femeie, şoaptele îţi sunt iertate
De strigătele dulci de libertate
A lanţului întemniţare-n Coasă.

De zări apropiindu-te, departe
Apoi venind tristeţii mele-acasă
Ţii haz în ochi şi gura-i bucuroasă
Şi de sărut îmi tot trimite carte.

La masă stau cu demon şi cu tine
Şi astfel sunt să beau şi să mănânc
Precum alăturea de rău şi bine.

Înaltă-mi eşti în blândul meu adânc
Zenit, nadir, unindu-ne-n divine
Secunde când şi îngeru-i un ţânc.