A fost o vreme când se-obişnuia
Un cont la bancă să i se deschidă
Unui copil, cadou de ziua sa,
La bunăstare o primă cărămidă.

Astăzi, departe de a mai fi băiet,
De ziua mea deschid pe internet
Un cont, şi voi începe să agonisesc
Însă nu banii vreau să îi sporesc...

Din mila Domnului, tată de fete,
De grija lor înfierbântat mereu,
Timp n-am găsit s-oftez pe îndelete
Doruri ce m-au însuflețit mereu.

"Nu strânge-n astă lume bogății
Ce moliile, rugina le fărâmă!"
Deci, am să pun deoparte... POEZII!
Ne vor fi oare, într-o zi, parâmă?

Le scriu aici, nu pe hârtie-n plic
Şi poate, de vor da vreodată click,
Citindu-le, visez c-o să zâmbească...
O fi mai mare moştenire părintească?

Voi pune, ca în puşculiță, mărunțis,
Că nu-s făcut să strâng avere
Să fiu mare poet nu țin morțiş
Dar nici să pier în veşnică tăcere.

"Românul e născut poet!"
O fi, poate, genetic, un defect?
Eu nu-s expert, eu doar atâta ştiu
Că-mi place uneori să-ți scriu...

În lumea-n care ajungi să ştii
De controverse şi de inepții
Şi să zâmbeşti lingând lămâi,
E complicat ...şi simplu să rămâi.

Cu ochii mari la astfel de demersuri
Că-s girofaruri pe mai multe sensuri
Sperând că n-oi plăti vreo dijmă
Încep această Geometrie-n crâşmă.

[Poietul Gării de Vest,
Anunțuri din gară,
13 Februarie 2023]