Mi-e drumul prea încet, `pricesna
Unde-și începe nucul rădăcini
În satul ciumei, slăbănogi, în vini
Se plimbă jos pe ulițe, cu bezna.

Și mă întreb, alocuri, lângă crini
Dacă și eu sunt o pierdută, glezna
Mă duce-înspre greșelile lui Tesla
Ce sunt virtuți, dar lepra e în spini.

Și cade ploaia cadă, mi-e prelinsă
Pe-întreg de trupul umed de vinars
Și nu-s decât femeie albă stinsă.

Înfiorată, mult mă trag, atinsă
Cu tot femurul putrezit și ars
Un zvon se-audă umed dinspre Tars.