agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-02-16 | |
oh aseară mi-a plesnit inima într-un curcubeu de dureri
o lumină rea mi-a lins fiecare organ în parte cu aviditatea torţionarului medieval lăuntrul meu devenise mocirlă din inimă nu mai rămăsese mare lucru ceva uscat o piele de şarpe după năpîrlire mi-am vîrît mîinile ca în mănuşi am început să mă ating cu poftă la fiecare atingere trupul îmi zvîcnea în fiecare mîngîiere simţeam prin degete un impuls electric descărcat în mine şi viziunea unor căluşei de bîlci pe care îi călăreşti ca să uiţi un spectru al vieţii a venit şi m-a luat în braţe m-a înălţat pînă deasupra patului a descărcat o seringă în mine eu m-am refugiat în afara minţii acolo unde e numai gol şi nimic nu te poate atinge unde lipsa oricărei implicări e alb-gălbui euforică şi devii una cu ea din afara propriei conştiinţe vezi totul mult mai clar tristeţea seamănă cu o piatră într-o grădină de nisip japoneză pe care o ridici te loveşti cu ea peste faţă pentru un amestec echitabil de lacrimi şi sînge albă ca zăpada avea chipul tău se murdărea cu pămînt de sub pluguri insecte mişunau peste ea ca un zîmbet hidos al vieţii în faţa morţii am vrut să te strig am desfăcut un borcan cu limbi tăiate conservate-n formol am molfăit una cîte una fiecare limbă te-am strigat în toate limbile ţi-am spus să te aşezi ghem să-ţi laşi părul să te acopere ca o cascadă de sub care se topesc secundele fugitive de linişte pură din fiecare durere am făcut bulgări negri ca ochii unei pisici verzi am înghiţit fiecare bulgăre am ştiut atunci tot ce te doare pe tine se continuă în mine şi devine nemuritor în carnea mea s-au săpat tunele ca sub ghetto-ul din varşovia întreaga mea structură biologică a căzut mintea s-a prăbuşit peste ca o otravă ce nu mai poate fi neutralizată brusc şi irevocabil cum o femeie fatală te sărută pe gură şi depune în tine ouă extraterestre pe care mai apoi le vei numi dragoste am început să mă micşorez să mă împiedic în haine am început să mă micşorez oasele-mi sunt prea mari am început să mă micşorez fiercare gînd apasă pe mine cu greutatea a o mie de gînduri fiecare emoţie cîntăreşte cît o infinitate de emoţii de o tonă am început să mă micşorez m-am redus la o singură zi din viaţa mea cînd ningea cu putere eram ud în ghete şi mergeam ca desculţ prin zăpadă însă nu-mi păsa urma să ajung la tine să mă hrăneşti cu o picătură de sînge ca pe-o molimă care face praf populaţia era atît de frig că respiram oxigen şi azot lichid mişcările mele îngheţau în urma mea mă descompuneau nu aveam nevoie decît de inimă să ajung la tine iată-mă trupul meu arde într-o baie de acid inima a explodat în locul ei un ochi uriaş se deschide doar pentru cei care vor să privească adînc în el un război frumos şi paşnic un război frumos şi absurd şi ce vei simţi în legătura cu asta va fi tot un război frumos şi paşnic un război frumos şi absurd
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate