se oglindesc în geamuri ploii plete
sleindu-se acolo trandafirul
spre ghiocel e Ariadnei firul
zambilei către, nările să-mbete.

veni-va-n negru verdelui delirul
culori izbi-vor ochi, grădinii cete
de flori, dar drum mai e pe îndelete
că iarna-n calendar nu-şi pierde şirul.

mai poate fi-n ferestre uriaÅŸul
mister de roză ticluită-n ger
ducând mereu enigma ei Luntraşul.

materia peţindu-i-o eter
văzând-o, nefiinţă-i tremur laşul
ci primăvara vine, rosturi pier.