toate obiectele se așază la locul lor.
mânia în pahare albe care să poată fi băută mai târziu.
mama într-o cutie de carton albă.
are tatuaje pe mâini. noroi pe rochie.
agrafe albe în păr.

nici o scrijelitură pe inimă.
brațele îi sunt tije. nu încap în cutie.

seara in loc să stea așezate pe piept
ies afară. se contorsionează.
rămân așa până târziu în noapte.

se face dimineață.
scaunele sunt răsturnate.
fotografiile alb/negru întinse pe jos.
trandafirii pitici înghesuiți în vaze crăpate.
fierul de călcat aruncat într-un colț.
covoarele murdare de glod.

doar perdelele sunt călcate și apretate.
mamei îi plăcea să calce perdele și să le pună la geamurile
din casa copilăriei noastre.

nici în seara asta mama nu a putut să învie.

urmează:

o nouă zi în care obiectele trebuie așezate la locul lor.
liniștea.
trandafirii în jardiniere pe geam.
fotografiile pe rafturi metalice. bolțuri solide în pereți.

mama e închisă acum într-o cutie de metal.
mai mare si neagră.

mai sigură.

are tatuajele încă intacte. unele sunt doar
desene ciudate. strigăte disperate. unele sunt
cuvinte amestecate.
dor. frig. de ce mi s-a întâmplat mie.
iertare.

nu a putut să și le mai scoată.
dar într-o noapte cineva a înregistrat un mic film printre crucile din cimitir.
acesta este un cadru cu ceea ce a surprins camera.

o femeie încă tânără aruncându-și trupul bucată cu bucată
sub pământ, în ploaie.