motto: To be able to look back upon one's past life with satisfaction is to live twice.



... începe din încheieturile mîinilor
te întrebi dacă e adevărată
dacă o mai simte cineva poate chiar speri
să o mai poată simți măcar cineva
să te bucuri de nesingurătatea inutlității ca un copil
să ai și tu un coleg de celulă
venit pe neașteptate gata să îți asculte inepțiile
oamenii însă trec pe lîngă tine precum zgomotele zilei
privirile lor opace n-au nimic de ascuns
nici măcar o inimă de schimb
nici o urmă de infecție metafizică
totul e deja consumat între zile și nopți
ca între două roți dințate
țaca țaca și cardul îți este perforat încă odată
privești prin găurile lui
și lumea îți pare altfel acum “smile”
mai aproape de moarte
numai tu nu ești acolo
tu doar o privești prin cardul cu care îți justifici existența
ca o pată galbenă pe tricou
o pată care nu iese cu nimic
pentru că e însăși tricoul tău decolorat
cu pata aceea de “smile”
cu care crezi că poți să îi induci în eroare
pe cei ce trec cu privirile lor opace moluscoide
“mr. “smile” sînt eu măi amărîților
auziți sînt eu nu tricoul meu
și ce dacă e doar o pată galbenă
așa e viața se decolorează”