aleargă să cumpere ouă, carne, bucăți de salam,

varsă oțetul pe aragaz,

bate cu pumnul în masă, ca un mujic

se-ncruntă, chisează un muc de țigară-ntr-o scoică,

îi tremură mâna,

o vrabie rănită bate la geam,

se ceartă cu scările,

ar zbura

dar nu mai visează demult să fie pasăre,

fuge în baie, își udă fața, caută o lamă să-și taie părul,

hălăduiește în jungla socială,

îi crește mustață,

strânsă-n lift, îi cade de pe umăr eșarfa alain delon,

risipită ca sarea de mare se-neacă-n sindromul palmelor,

,

sub uși închise, gioceii o așteaptă să-și revină,

o lume întreagă strigă: Unde e … ?

iar ea,

ca un copac secătuit de vlagă,

scrie și scrie soarta lumii