Rețeta unui truc
Pașol la joben voroave, veți umbla în lume goale, slobode la-mperecheat, fără noimă la sunat. Porniți! Semănați de toate, s-aveți sare și piper, nu vă-mpiedicați în țel, rupeți planul la povești, trecutul să-l ponegriți, viitoru-l rumeniți, aburiți pe cât se poate; nu uitați - voi sunteți gloanțe!

Pașol la joben evenimente, din istorii sau prezente, din mulțimi sau individ, adevăruri deformate în mintea celor cu urechi late sau minciuni ovalizate. De molimi nimicitoare sau sănătăți anormale, de bogați închipuiți sau săraci nedovediți, de războaie-mbârligate sau în pace înglodate; veți fi baza la pocnit - sunteți tunul de lovit!

Totul pare virtual, n-are noimă, n-are har, goliciuni în pălărie ce-n simțuri n-au omenie, un nimic născut timid din nesimțuri de covid.

Două fire, două paie, luți jobenul la bătaie, faceți ce vă taie capul, terfeliți-l în picioare că-i un fleac la ciuruit, deși pare ferchezit.

Maestru-nhață fleșcăria, hotărî să îi redea mândria, dă cu pumnul nemilos, îl face țeapăn și fălos pe sticla cu greutate - raiul poveștilor nesărate.

Ia în mână-un bețigaș, face gura rotocol, bate clopul fin pe bor și din gură-i curg în stol porumbei de făcătură, istorii de umplutură; șocuri curg din portativ pentru că nu au stativ, logica-i harababură - ilogică-mbucătură. Ea e hrana cea aleasă fiindcă-i unicat în cască.

Recomand să stea la rece, când e cald - te opărește!