Chiar dacă plâng, vocea-mi-e-ncă mută,
Misterul meu se pierde-n versuri, se clatină.
Să atingi lacrimile mele cu mâinile-ți,
Dar nu cățăra cuvintele-mi pierdute-n ele.

Frumusetea cântecelor-mi aduce-n suflet bucurie,
Aste cuvinte nu-mi pot descrie intreaga poveste.
Înainte de a cadea-n această suferință,
O lume necunoscută descopeream, la marginea ființe-ți.

Un loc există, o stiu cu-adevărat,
Unde totul poate fi spus fără să rămână nezis.
M-am apropiat destul, pot să simt,
Rămas-am mut, sufletul mi-e dor si chin.