priveşte ochiul frunţii, miezul unde-i,
acolo cugetări să oglindeşti
de parcă-n alt* verşi liniştea secundei
şi orei ce te prinde-n pace-n cleşti.
tu întrebării de-i cu rost răspunde-i
a te feri de cele nefireşti,
priveşte ochiul frunţii, miezul unde-i,
acolo cugetări să oglindeşti.
tu anii tăi de a cunoaşte-ascunde-i
şi-afundă-te în patima că eşti
oglinda ta gândirii să priveşti,
pârâul cugetării lin e-al undei,
piveşte ochiul frunţii, miezul unde-i.