ăștia care și-o trag în poezie nu și-o trag și în viață
e tot mai concludent că își scot suferința din pantaloni
exact cum unul își arăta treaba pe după servieta comunistă în scara blocului
câtă vreme elevele stăteau la ferestre să inspire aer didactic
și se ostenea imbecil să-și demonstreze potența

noi ignoram șlițul și jumătatea de oră de rânjet bolnav
ne vedeam de anatomia personală

seara cântam pentru închegarea unei relații amoroase
balcoanele de vizavi duhneau de iubire
poezia era un decibel pe inimă