Să le ia îngerii devoțiunii catolice
pe-aceste peisaje, andaluz tot nu mă fac,
e prea crăpat de soare, e Maroc, Sudan
pământul binecuvântat altădată
de Corason Cristo Rei, roșie ca un drac,
mai am o oră să pedalez până-n Competa
alături de Julian Don Quijote
să bem două Lemon acidulate în loc de
limonadă și-un cidru din mere, pahar mic,
apoi mare, să dăm în jur de 7,90 euro,
am cules de pe marginea drumului migdale,
le spargem ca-n paleolitic, migdale amare
mai sănătoase decât preparatele mâinilor
bătătorite de "la spaniola cucina", scumpe
și proaste la gust, de n-aș fura nicio roșie
din vreun solar, uite cicliștii cum trec
ba la deal, ba în pluton pe serpentine,
au viteză mai mare decât mașinile, soarele
le-o da avânt, cerveza San Miguel, părul
iubitelor de abanos, ce-i așteaptă acasă,
fermierii retează cactușii, pun soluție albă
să cultive în locul lor măslini, smochini,
bananieri, curmali, butuci de viță-de-vie,
hai, bagă pedală, hidalgo Juliane la deal,
nu mai da mesaje cu poze pentru Dulcineea ta
de la moșioara din Bărăgan, acum Competa
ne deschide porțile Sierrei Nevada, cu munți
în care pot muri Criști fără apă oricând,
uite, Sancho Panza, spui, colo și-un saivan,
vezi, oi sau capre-n Competa, dau din capete
s-arate că totuși există-n Spania păstori,
șacali, corbi, ulii, ba chiar și zăgani
să le spargă ciolanele, de fug pe versanții
golași ca-n pustiul din Africa, ca-n Atlas