reverberații de lumină vin din viitor,
îngerii iubirii mi-au deschis o cale,
să cuprind cu visul cerul ctitoritor,
azi s-au înseninat frământări epocale.

da, voi pătrunde și în necunoscut
cu credința mea adunată din stele.
vreau viitorul lumii să fie plăcut
multiforme emoții să extindă rețele.

să nu mai plângă Dumnezeu în mine
când tristețea de ziduri se izbește,
liniștea sufletească să mă domine
noaptea să văd și Luna că îmi zâmbește.

dorurile să-mi pară nectar din stamine,
când Soarele îmi spune că mă iubește.