Pe limba lui vorbeşte-afară vântul
Şi-aproape că îşi urlă-a sa rostire
În graiul lui răstit ne dă de ştire
Că-i mâniat pe noi deasupra Sfântul.

Eu torn tăceri în foilor potire
Cernelii zeamă mi-e zidind cuvântul
Să îmbunez pe Domn în tot pământul
În rugă să îmi fie locuire.

Şi culegându-mi viforului roade
Şi-n mine-i a hălădui stihii
Divine, rău e mult să ne înnoade.

E-o clipă mică spre a fi să fii
Mai culc urechea pe la vechi izvoade
Şi ţelu-nalţ spre ost fotografii.