Păşunea pare nesfârşită...
Tarlalele sunt limitate!
O vacuță este-năduşită
Printre junci ÅŸi vaci curtate...
Soarele o abureÅŸte,
Aburi îi ies dintre coarne: Oare Boul o iubeşte?
Oare-o vrea să o întoarne? Feromonii o îmbată
Pe tarlaua cu verdeață! Ochii în cap i se dilată,
Pe Bou îl vede în ceață:
,,Uite al dreacu tăuraş, Numai lângă junculițe!
Eu sunt văcă din oraş,
N­-am la coadă gâzulițe!
"Ea uşor rădică coada
Să­ îi arate boului:
Că este curată ca zăpada
Pentru el şi botul lui... Tandru-Boul-botu­ îşi pune
Pe sub coada mândrei vaci... Mugind gutural îi spune:
,,Nu mai rage: Stai ÅŸi taci!"
Iară vaca-namorată,
Stă, dar rage ca nebuna:
Că... Atâta­-i de curată,
Ca ea doactă nu­ e nici una...
Bou să fii sau chiar un taur
La coadă şi la picioare
Îți cresc aripi ca la graur:
Seven up'-Tarlaua-i Mare!

Emilian Oniciuc
Revizuit:18.03.2023

Notă:Acest text este parte dintr-o carte personală de autor, sau antologie cu mai mulți autori. Nu mai știu în care din cauză că nu țin pentru mine decât cărțile dăruite sau cumpărate de la alți autori. În mediul online am șters postarea dearece nu îmi face plăcere să critic în versuri. Poezie.ro este în online singurul în care apare această postare.Pentru mine revizuirea unui text este și, dacă am scos sau am înlocuit un semn de punctuație. Uneori o fac într-o fracțiune de secundă iar de alte ori îmi ia zile întregi dacă o fac sau nu...Cu stimă pentru cititorii mei!