Coordonată, zona zero, se învârte în sine
Precum un orizont lipsit de risipire.

Ți-am spus atunci când printre broaștele țestoase
Ce-și căutau pietre calde în care să te-aștepte
Că te plimbam alături de prietenii mei și că
Îmi vei crește copiii și că mă vei ierta
Pentru că îți dorești să iubești.

În acest orizont al tău, ceea ce e întoarcerea
A ceea ce devin când mi te încadrează
Ca același zero ce renaște orizontal
În mine mie înrădăcinându-te,
Tu îmi rămâi aceiași.