Lucea feeric glaciala sferă de opal
Pe orizontul ochilor cu gene grele.
Firavul nor purtat de nevăzutul cal
Părea un car ce atinge praf de stele.

Ecouri triste duse către sfânt locaș
Umpleau capela ca secunde moarte
Iar focul lumânării dibuit de vânt
Dansa sălbatic prin vitralii sparte.

Balansul porții ruginite ce vuia
Năștea un vaiet ca de Magdalenă
Și cripta somnului funebru mistuia
Teribila incandescență din Gheenă.

Bătrâna cucuvaie peste alei trecea
Purtând în aripi depărtări de smoală
Când de sub greutatea dalelor ieșea
Aproapele cu spini pe fruntea pală.