În copilărie lucrurile par elementare
pot zice chiar light, deși
prima întâlnire cu zmeul zmeilor
mi-a răzuit de pe retină
o relativă conviețuire cu universul
celor maturi
...prietenos dacă-l asculți, el
poate fi poet, muzician, lumină, tu
salvator al zumzetelor date de motani
ce torc în oglinzi note muzicale
apoi, cântate printre oameni
pot fi chiar o trimitere la adresa
inițială.
o revelație această tehnologie prin care
universul găsește locații ancestrale,
iar sunetul tulnicului te cheamă în
locuri unice,
acolo ești doar tu, cu joaca de-a viața
între clapele unui pian imaginar și
o foaie de hârtie cu poza ta
datată cu "the end" și codată doar pentru tine-
e totul light chiar și azi
încheieturile au lacrimi ușoare
printre nori negri,
până și bastonul de mareșal compune solfegii dând sens notelor muzicale
într-un cântec recviem, mă simt fudul.
E ziuă în calea lactee, nu-i știu poziția
față de soare
îi știu doar timpul,verbal, el
motanul face nazuri,
nu-i mai place laptele light, consumă ierburi aromate, și
învățăm împreună din lecția universului
până ce constat că din universul meu
pleca-se seninul...
moftul motanului îl adun într-o margine de
secol trecut,
căruia
îi aduc mulțumirea de a nu fi petrecut
o zi doar singur cu buletinul,
prin gesturi obscene.