mă-nchin peniţei, mărturii zeiţă
şi toată litera în ea-mi închin
de spus hârtiei, să îi dea fiinţă
că albul n-are zboruri de suspin.

se naşte vorba-n foi, cu suferinţă
şi lângă o ţigară şi un vin
mă-nchin peniţei, mărturii zeiţă
şi toată litera în ea-mi închin.

ci limbi de lume nu-mi fac trebuinţă
când beau prin crame sângele divin
în stele soarta bahică deţin
dar de mă aflu ca şi mort, beat criţă
mă-nchin peniţei, mărturii zeiţă.