mă întorc la tine
cum te întorci în brațele
soarelui după noaptea lungă
am uitat toată durerea peste
care am călcat ca pe
cărbuni încinși
mi-e sufletul numai răni
din care cresc flori cu
petale sângerii
se revarsă în mine dimineața
un fluviu de lumină
în care îmi spăl întunericul
amintirile triste le
mototolesc ca pe hârtii pătate
și le arunc
mi-e gândul la tine
în tine
scotocind în adâncul inimii
în căutarea unui surâs.