Ai dat foc cerului meu
Tu, suferință, Prometeu
Răsăritul și Apusul unui soare fără vreun zeu

Izbindu-mi somnul,
lumina amiezii,
Îmi cere argint și rubin
De aceste vrăjitorii,
mă-ntreb doar de unde vin
Prea lent, totuși, căci absența
m-a îmbibat de fiere,
îmi fură esența
Mi-l ia pe A
Și mă lasă pustiu
Fără să mai pot scrie
Fără să pot să mai fiu
Am momente în care
habar nu am ce fac
Și-mi umblă doar gânduri proaste prin cap