agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-03-31 | |
am crezut că o să găsesc pe youtube un clip cu marilyn monroe citind ulysse
dar e doar o fotografie, nu voce, nu trăire, de fapt nu are importanță, azi e ziua ta și trec prin ea la fel ca ulysse, știi, toată dragostea se întîmplă într-o zi, într-o clipă, ca atunci cînd sufli în lumînări și îți pui o singură dorință. așteptarea e și ea o durere și nici nu cred în bucuria pomilor înfloriți, cred că și pe ei îi doare de la floare la fruct și chiar mai departe, după ce fructul cade îl doare pînă prinde rod, abia atunci vine liniștea, iubirea, fericirea. poate de aia și eu sunt un fel de ulise, cu gîndul către o casă pe care n-am avut-o plutind pe o mare de lipsuri, pe un ocean artificial dar cu atît mai dureros să simți golul sintetic, să te uiți la fostele iubite de parcă ai avea prosopagnosia, să tînjesc după tine ca după biserica pe care mi-am propus să o construiesc, biserica din care am o singură cărămidă și o folosesc pe post de inimă. sunt nori, aici în bucurești, e și ziua lui nichita, toată lumea dă buzna pe el cum se întîmpla odinioară, dar eu beau să te văd imprimată pe cer ca o proiecție cu lasere fine, cum ai scrie poemul norilor și al bărbatului rătăcit care s-a îmbătat și nu mai știe drumul spre casă, să fiu ca un pictor care și-a tăiat o ureche, ca un pictor care și-a băut certificatul de căsătorie, să fiu zdrobit de propria-mi biserică, dar să ajung la tine cu o frunză veștejită în loc de floare, o frunză în nervurile căreia să citești drumurile mele din palmă neputința mea, dragostea mea, sufocările mele cînd mă trezesc și-mi dau seama că nu ești, că ești proiecția mea peste nichita. nici măcar o fotografie cu tine nu am să mi-o pun pe umăr, să stau la soare, să mă bronzez pînă îmi apare un tatuaj, dragostea mea, n-am decît un băț de alun ca să pescuiesc în dîmbovița balena aia mare care să mă înghită să mă aducă la tine. mai am o singură țigară, oceanul de traversat, dar cumva știu că am ajuns, pentru că vîntul va purta fumul acesta de la țigară pînă se va amesteca în fumul lumînărilor, cîte vor fi.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate