De te-aș iubi, nu mă iubești
De te iubesc, nu m-ai iubi,
Nu te da mare că greșești,
Eu sunt maestru-n a greși!

Greșeala ta e echivocă,
Greșeala mea e-un paradox
Când al meu trup, ningând, evocă
Al primăverii echinox.

Și mă prefac că mi-este vară
Când iarna-mi șuieră în piept
Greșeala mea e o povară,
Cine greșește mai deștept?

Mai beau o vodcă cu Nichita
Și plâng în poezia lui,
Cum că m-a părăsit iubita
Și c-am rămas al nu știu cui.

Și de mă-mbăt, el nu mă-oprește
Să-ți scriu mesaje de amor!
Ia spune-mi, cine mai greșește
Atât de înfiorător?!

Eu când greșesc, nu e o toană
Si nici vreun sentiment ascuns,
Tu te dai mare campioană,
Dar nici în "sferturi" n-ai ajuns!

Nu te mai lăuda, iubito
Pictând greșeala ca bonton,
Ca mine nimeni n-a greșit-o
Eu, la greșeli, sunt campion!
00
Poate-am greșit să-mi fac speranțe
Poate-am greșit să m-amăgesc
Dar în atare circumstanțe
Nu am greșit să te iubesc!