Îmi putrezesc în această primăvară conceptele
De egalitate și continuitate ce-mi rodiseră în toamnă.

Fie că a fost vina mea, pentru că nu le-am tuns acele ramuri
Care trebuiau eliminate în perspectiva culegerilor,
Fie că a fost vremea schimbătoare cauză...,
Fie că soarele, norii, anotimpurile
Pe care l-am așteptat să vină
Nu au ajuns la timp...

Mie, asemenea pomilor cu rădăcini crescute în cer,
Care își sorb lumina din întunericul pământului
Ce îl visează când închid ochii, când dorm,
Când sunt absenți de la ora de a fi...

Îmi sunt de ajuns, pentru că mi se desfășoară
Ca orizonturi și risipiri din nemargini.