De la o vreme ochii mi-i amăgește visul,
Trec ca un duh prin spațiu și ca un stei prin timp,
În fiecare cerc din Infern văd Paradisul
Și-mi măcină ficatul un vultur din Olimp.
Am totul la îndemână, dar totul ca nisipul
Prin degete îmi scapă, iar de atât comfort
Uit orice suferință și-ți uit și ție chipul
Și-n adâncimea nopții tăcute parcă-s mort.
Mi-am extirpat regretul și-am semănat plăcerea
În carnea ofilită de lașități un pic
Și am să beau din cupa ce mi se-ntinde fierea
Singurătății-n cinstea prea-sfântului nimic.
Sunt fericit și totuși sunt gol și sunt departe!
Trezeste-mă la viață, tu - chin, tu - dor, tu - moarte!