Pândeau gângăniile reci cadavrul
Din carnea moartă ioc să nu rămână
Şi Domnul întindea din Cer o mână
Pe la cei vii să facă pe zugravul.

Păşind pe Punte iadul nu ne-ngână
Ci încă treji pe lume ducem gravul
La Dumnezeu cu duhul nostru avu-l
Iar tu te-nfricoşai de a fi zână.

Erai puţin tu mult mai dumnezee
Decât o rugă spre lumină-n nalt
Divinului fiind în har femeie.

E plin de al mormântului exalt
Tu treci pe unde zarva se încheie
Dansa cumplit un ultim drum pe-asfalt.