agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ sunt în corpul meu
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2023-04-14 | |
mereu și mereu totul aranjat, să-ți scape farfuria din mînă
și să nu se spargă, același fundal muzical, melodia preferată care se repetă și se repetă și oamenii îți zîmbesc și nimeni nu înjură, gustul perfect al mîncării, mereu ce-ți place ție nici o neliniște, nici un vis urît, totul atît de perfect de pacă a fost creat în laborator, de o minte diabolică, nu i-a scăpat nimic, nici un detaliu să bei și să nu te îmbeți, să faci dragoste și să fii complimentat zîmbetul ei, întotdeauna același, parcă tras la indigo, dai la pește și pare că prinzi mereu același exemplar care te face mîndru, aceeași poză cu el an de an, aceeași cu tine de parcă nimic nu se schimbă, totul atît de corect, de inefabil că îți vine să uiți mîncarea pe foc și totuși nu se arde, bricheta se aprinde din prima paharul nu se golește, e ca atunci cînd ai luat romparkin și ai fumat toată noaptea dintr-o singură țigară și ai vorbit cu piticul de la circ cu aripi și fără picioare care s-a dovedit a doua zi că era geaca ta pusă pe spătarul scaunului iar țigara era una neaprinsă, perfect atît de bine, fără nici o durere că pare că te-ai vindecat de viață pentru că viața nu e așa, totul se sparge, totul se consumă prinzi întotdeauna răsăritul, vezi și apusul dar ziua nu trece e totul atît de frumos, n-ai mai auzit o minciună de atîta timp că nimic nu mai pare adevărat, ai unghiile mereu tăiate și e mereu hîrtie igienică la baie, dar pentru ce, nici măcar nu ai nevoie de ea, pisica nu mai zgîrie, vecinii nu mai țipă sa dai muzica mai încet, o plictiseală enormă, un spleen din care nu vezi ieșire îți tai venele și degeaba, te spînzuri și se rupe frînghia, o faci pe anna karenina și trenul te ocolește, ce dracu viață e asta să nu te mai doară nimic, să nu mai simți nimic, să îți tai mîna și să vezi cum crește la loc la ce mai folosesc mîngîierile, cine dumnezeu a inventat cuvîntul adio nici nu contează dacă te încalți invers, nu mergi nici înainte, nici înapoi te uiți în flacăra aparatului de sudură și te sudezi tot mai tare, înăuntru nici măcar fluturii nu se mai prăjesc pe bec, nici inima nu-ți mai bate pentru că de multe ori falsează, cînd plouă și alergi și vrei să te ude nicio picătură nu te atinge, e totul atît de perfect, că ți-ai uitat durerea.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate